Rau sau bun?

Simtim tot mai apasator greutatile in lumea in care traim iar cei mai multi se decid sa treaca de partea cealalta... sa aleaga raul in defavoarea binelui. Se dau de partea raului crezand ca o sa le fie mai bine fara a lua macar o clipa in considerare faptul ca a fi bun este o virtute.
Avem mult de invatat de la copii, ei iti pot spune acum ca te urasc iar peste putin timp sa te stranga in brate din tot sufletul, cu toata sinceritatea... Si atunci ma intreb...oare ceea ce facem pentru copiii nostri se numeste educatie sau manipulare? In incercarea noastra de a-i ocroti oare nu facem decat sa le deformam imaginea lumii ideale in care au ales sa se nasca?
Putem numi iad altceva decat suferinta din sufletul celui dezamagit, stors de energie, incercat de prea multe greutati?
Suntem flamanzi de un sentiment familiar dar pe care nu stim cum sa il numim si incercam mereu sa umplem golul. Ajungem sa aruncam in noi ca intr-un cos fara fund prea multe mizerii si prea putine lucruri bune. Nu mai selectam nimic si ne purtam cu noi insine ca si cu nistre necunoscuti. Nu ne oprim nici o clipa sa ne ascultam sufletul, gandul sau vocea interioara. Ne sinucidem in fiecare zi dar din subconstient ne vine aceeasi replica mereu, fiind cel mai de pret lucru pe care l-am luat cu noi cand am venit sa construim aceasta lume: speranta. Daca macar pentru o clipa ne-am trezi si ne-am uni sperantele cat de mult s-ar schimba lumea si cat de tare ne-am hrani acel sentiment care toti il cautam?
Dupa acest experiment cu siguranta ne-am putea privi in ochi fara a resimti vreo vina, fara a evita sa se citeasca in ochii nostri abisul in care am cazut. Am gresit cazand dar gresim mai mult ramanand in abis iar sufletele ne ard tot mai tare. Alegem sa platim mai scump decat sa facem un efort minim sa redevenim ceea ce am fost candva: ingeri, cei mai buni.