8 Martie




       Sunte femeie si in mod normal ziua de 8 martie imi aduce bucurii, zambete si emotii. Acum totul s-a schimbat. Azi, mi-e dor!Mi-e dor sa ajung acasa si sa ma astepte buchete de flori de la frati, sa ma intrebe mama 'tu ce ai primit'?, sa ma astepte nepoteii cu felicitari desenate de manutele lor mici, sa mi le ofere din suflet si cu dragoste ca pe opere de arta nepretuite, sa o vad pe bunica venind cu flori de primavara culese de ea. Mi-e dor de prieteni si de telefoanele si mesajele lor ce-mi urau primaveri minunate. Insa cel mai dor imi e sa-l vad pe tata cum imparte, stangaci si emotionat, tuturor femeilor din casa aceleasi bomboane de ciocolata, an de an, si pe care nici nu stiu unde le mai gaseste. Cutii cu bomboane de ciocolata in forma de banana, ce sunt umplute cu diferite creme, cel mai adesea de capsuni. Asta parca e traditie la el si ma bucuram de fiecare data cand le primeam. Mi-e dor de acea atmosfera de sarbatoare cand toata casa era plina de flori.
       Acum insa, din toata traditia, au ramas amintirile si dorinta de a le fi alaturi macar la astfel de evenimente. Imi doresc macar sa-i aud si sa-i vad pe toti, sau pe fiecare in parte, zambind bucurosi. Ma consoleaza gandul ca o sa-i vad si o sa-i imbratisez in curand.
      Le urez tuturor o primavara plina de zambete, bucurii, soare si suflete fericite!

Constatare


             M-am trezit amortita de prea mult somn dupa ce la 6:20, cand m-am trezit prima oara mi-am spus ca e totusi prea devreme sa ma trezesc, ca o sa ma plictisesc si ca nu am prea multe de facut azi. La 10 si ceva, dupa ce mi-am spus frumos "buna dimineata" in oglinda, am coborat, curioasa ce prostii a mai facut Fluffy si cu pofta de cafea. In cateva minute mi-am facut cafeaua, m-am asezat pe scaun cu laptopul in brate si am inceput sa citesc...bloguri. Am tot trecut de unul la altul cu speranta ca o sa gasesc ceva captivant. Constat ca multi dintre cei carora le-am citit postarile scriu frumos, cu sentiment chiar. Brusc nu mai vreau sa citesc. Imi vine in gand ca tot ce citesc e o poveste mai mult sau mai putin relatata si de obicei e una trista. N-am nevoie de asta. Chiar si asa amortita m-am trezit cu energie pozitiva si nu vreau sa o alung. N-o fi tanand vremea cu mine dar am soare-n suflet.
           Dupa ce-am citit cateva postari, trag concluzia: cei mai multi scriu cu un gol in suflet, cu nemultumire de sine sau fata de situatie, retrasi in coltul lor si asistand parca la un spectacol unde nu au nimic de obiectat. Oamenii sunt din ce in ce mai tristi si mai singuri.
           Imi fac curaj si trec la alt blog unde, cu un sentiment de caldura, de calm si liniste interioara, aflu si raspunsul in cuvinte frumos alese si ma gandesc sa scriu, sa impart cu toti cei ce vor citi ce-am mai invatat eu azi.  Sunt cuvinte simple dar care, pentru mine, au o insemnatate aparte.
 Link-ul il gasiti aici.

     O zi plina de lumina va doresc!