M-am trezit amortita de prea mult somn dupa ce la 6:20, cand m-am trezit prima oara mi-am spus ca e totusi prea devreme sa ma trezesc, ca o sa ma plictisesc si ca nu am prea multe de facut azi. La 10 si ceva, dupa ce mi-am spus frumos "buna dimineata" in oglinda, am coborat, curioasa ce prostii a mai facut Fluffy si cu pofta de cafea. In cateva minute mi-am facut cafeaua, m-am asezat pe scaun cu laptopul in brate si am inceput sa citesc...bloguri. Am tot trecut de unul la altul cu speranta ca o sa gasesc ceva captivant. Constat ca multi dintre cei carora le-am citit postarile scriu frumos, cu sentiment chiar. Brusc nu mai vreau sa citesc. Imi vine in gand ca tot ce citesc e o poveste mai mult sau mai putin relatata si de obicei e una trista. N-am nevoie de asta. Chiar si asa amortita m-am trezit cu energie pozitiva si nu vreau sa o alung. N-o fi tanand vremea cu mine dar am soare-n suflet.
Dupa ce-am citit cateva postari, trag concluzia: cei mai multi scriu cu un gol in suflet, cu nemultumire de sine sau fata de situatie, retrasi in coltul lor si asistand parca la un spectacol unde nu au nimic de obiectat. Oamenii sunt din ce in ce mai tristi si mai singuri.
Imi fac curaj si trec la alt blog unde, cu un sentiment de caldura, de calm si liniste interioara, aflu si raspunsul in cuvinte frumos alese si ma gandesc sa scriu, sa impart cu toti cei ce vor citi ce-am mai invatat eu azi. Sunt cuvinte simple dar care, pentru mine, au o insemnatate aparte.
Link-ul il gasiti aici.
O zi plina de lumina va doresc!
