Oamenii te folosesc atat cat le dai voie, ce-mi pasa mie ca oamenii inteleg gresit actiunile mele atata timp cat eu nu sunt confuza si nu ma pierd?
Am invatat ca bunatatea si ajutorul sunt mai presus de barfele si rautatile intalnite la orice colt. De ce m-as schimba eu in rau, de ce as judeca eu pe ceilalti cand nu stiu motivele pentru care au ajuns sa fie ceea ce sunt azi?
Pretuiesc mai mult linistea si confortul meu interior decat vorbele pe care min le-ar putea arunca oricine. Eu stiu cine sunt iar daca exista oameni care vor vrea sa ma cunoasca e suficient sa se apropie cu bunatate. Simturile mi-au revenit, mi-a fost dor de mine iar folosita nu voi fi decat atat cat accept, atat cat consider ca o fac din bunatate, din suflet si nu constransa.
Putini au fost acei care de-a lungul timpului au avut de spus cuvinte rele despre mine si tot aceia au fost si cei carora le-am dat o parte din sufletul
meu. Am suferit pe moment dar mai apoi am incercat sa inteleg, am iertat si nu am incetat sa fiu eu. Calea e sa fii bun, sa iubesti, sa ierti, sa nu te pierzi, sa mergi pe drumul tau...oricare ar fi el, e cu siguranta cel bun pentru tine. E cel care te va ajuta sa iti inveti lectiile si sa iti indeplinesti rolul.

Coltul gurii in sus!