Adun in mine toata tristetea lumii, eu si altii ca mine si ma ravratesc doar atunci cand mi se pare ca mi se trimite intentionat, fortat, mai mult decat e cazul. Atunci cand se arunca spre mine nefericirea bazata pe iluzii, minciuni, falsa dorinta de a depasi o conditie mai putin decat mediocra.
O preiau, o simt in piept, in gat si o dau afara prin ganduri si cuvinte si nu e suficient. Ma intorc atunci spre Univers, cer si primesc energie pozitiva si merg mai departe dar intorc spatele abuzurilor si vampirilor care-mi storc energia, fara sa spun nimic. Accept ca mi se trimite dar aleg daca primesc sau nu. Imi accept rolul dar il joc in stilul meu. Compromisurile le fac voit atunci cand aleg eu si pentru atata timp cat le pot duce fara sa ma doboare. Nu-mi consum rezerva de energie, asul din maneca il pastrez pentru clipa ultima, cea mai de pret si nu din egoism, ci doar pentru a ma proteja si pentru a pastra samanta bunatatii plantata adanc in fiecare dintre noi pe care voi incerca sa o transmit ca pe o mostenire pretioasa pentru cei care vor vrea sa o accepte si sa creada in ea. Este tot ce avem mai de pret, mai pur si mai sincer.