"Galbene,albastre,rosii...Aniei ii placeau toate florile.
E sora mea mai mica.
Vara ii faceam moristi din urzici moarte.Ii placeau.O incantau insa papadiile trecute din floare.Tragea aer in piept si sufla apoi tare,tare...ca orice copil.Le admira zborul"si eu vreau".Vroia sa zboare!
Nu mergea inca la scoala pe atunci.
O iubeam.Dintre toti era cea mai mica.Rasfatata tuturor.
Umblam desculte pe pajiste...noi si mieii.
-Ania,intinde mainile asa!
Ea ma asculta.Intindea manutele mici.Ne roteam pana ameteam si cadeam intre flori.Izbucneam in hohote de ras.Da,era vara.Si asa a fost,Ania.
Mama a trebuit sa plece intr-o seara.Tata a mers cu ea"o sa se faca bine",mi-a zis"ai grija de copii".
Pentru tine,a ramas acolo pe veci.Pentru mine,s-a intors.S-a intors intotdeauna.Este si acum,in felul ei.Pentru tine nu a fost niciodata.Eu nu stiam atunci,am inteles cand era prea tarziu am plans toata ziua.Apoi am scris...asta!
Te-a iubit si in felul ei neinteles te iubeste si azi.
Odata-erai mititica-te tinea in brate.Erati in gradina si-ti spunea:"Ce m-as face eu fara tine?As muri".Si iar"Ce m-as face eu fara tine?"i-ai raspuns spre hazul tuturor"Ai mura!"Radeam de cate ori ne aminteam,radem si azi cu glas trist.
Nu am fost intotdeauna acolo pentru tine,eram si eu tot copil.
Intinde mainile,Ania,sa ne dam drumul,sa ne rotim,sa cadem iar intre flori si verdeata-amara verdeata-,sa ne prapadim de ras.
Intinde mainile,Ania,daca tu vei cadea,voi cadea si eu...dar tu vei fi deasupra."
E sora mea mai mica.
Vara ii faceam moristi din urzici moarte.Ii placeau.O incantau insa papadiile trecute din floare.Tragea aer in piept si sufla apoi tare,tare...ca orice copil.Le admira zborul"si eu vreau".Vroia sa zboare!
Nu mergea inca la scoala pe atunci.
O iubeam.Dintre toti era cea mai mica.Rasfatata tuturor.
Umblam desculte pe pajiste...noi si mieii.
-Ania,intinde mainile asa!
Ea ma asculta.Intindea manutele mici.Ne roteam pana ameteam si cadeam intre flori.Izbucneam in hohote de ras.Da,era vara.Si asa a fost,Ania.
Mama a trebuit sa plece intr-o seara.Tata a mers cu ea"o sa se faca bine",mi-a zis"ai grija de copii".
Pentru tine,a ramas acolo pe veci.Pentru mine,s-a intors.S-a intors intotdeauna.Este si acum,in felul ei.Pentru tine nu a fost niciodata.Eu nu stiam atunci,am inteles cand era prea tarziu am plans toata ziua.Apoi am scris...asta!
Te-a iubit si in felul ei neinteles te iubeste si azi.
Odata-erai mititica-te tinea in brate.Erati in gradina si-ti spunea:"Ce m-as face eu fara tine?As muri".Si iar"Ce m-as face eu fara tine?"i-ai raspuns spre hazul tuturor"Ai mura!"Radeam de cate ori ne aminteam,radem si azi cu glas trist.
Nu am fost intotdeauna acolo pentru tine,eram si eu tot copil.
Intinde mainile,Ania,sa ne dam drumul,sa ne rotim,sa cadem iar intre flori si verdeata-amara verdeata-,sa ne prapadim de ras.
Intinde mainile,Ania,daca tu vei cadea,voi cadea si eu...dar tu vei fi deasupra."
frumos text... mi-a placut fiecare rand pe care l-am citit aici. transmite mult sentiment si e scris sincer si intens.
RăspundețiȘtergere